marți, 18 iulie 2017

John William Waterhouse - Miranda

Annabel Lee

Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai şti,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.

Am fost un copil şi ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,

cu mult mai mare decât o dragoste mare –
Şi a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripaţi,
Jinduită de ea şi de mine.

Şi aşa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiţi în Ceruri,
Pe ea şi pe mine au prins invidie -
Da! – dintr-aceasta (pe atunci,
toţi oamenii au ştiut,
În regatul de lângă mare),
Cum s-a pornit un ger, născocit din norul nopţii,
Şi a ucis-o pe-a mea Annabel Lee.

Fiind pricină invidia,
În regatul de lângă mare de-atunci, dintr-odat'
A suflat un vânt ucigaş din ceaţa îngheţului spre ea,
Frumoasa mea Annabel Lee.
Şi-ale ei rude înalte au sosit şi au luat-o
Pe un val uriaş şi au dus-o departe
S-o-nchidă sus într-un mormânt între ape
‘N-Apus de-acel regat de lângă mare.

Dar dragostea noastră era mai puternică
decât dragostea însăşi,
Chiar mai puternică decât a celor bătrâni -
Cei din trecut, cu mult mai înţelepţi –
Şi nici îngerii din Ceruri de sus
Nici demonii de jos de sub mare
N-or să poată vreodată-niciodată
să rupă din sufletul meu
Sufletul frumoasei Annabel Lee;

Pentru tine, lună din grinzi,
nu-i important să îmi prinzi visul meu despre
Ea, frumoasa Annabel Lee;
Dar eu simt cum mă dor ochii ei luminoşi,
dintre stelele niciodată ascunse de nor,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Şi aşa, toate nopţile-n val, mă amăgesc lângă ea...
Oh! Draga mea - dragă, a mea - viaţă, iubită mireasă,
În mormântu-i lângă mare -
În cavou-i scufundat în mare.

de Edgar Allan Poe
 





----------------------------------------------------------------------------
Pictor: John William Waterhouse
Titlul: Miranda
Data:1916
Ulei pe pânză
Tehnică: Romanticism
Dimensiuni: 45.7 x 60 cm
Deţinător:Colecţie privată

Date despre pictor:

Sally Swatland - vara la mare


Adolescenţi pe mare

Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân' la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.

de Nichita Stănescu




---------------------------------------------------------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: Vara la mare
Ulei pe pânză

Sally Swatland - Pond at Riversville Road

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit – pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumuseţe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară şi caldă îndeamnă bobocii să dea în floare.

Vâsle între nuferi, o barcă pictată mişându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele –
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.

de Ouyang Xiu

 



----------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Sally Swatland (Născut 1946)
Titlul :Pond at Riversville Road
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 16 x 20 inches

Sally Swatland - la mare

Învaţă de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!


de Traian Dorz


-------------------------------------------------------------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: la mare
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 24 x 36 inches

Sally Swatland - la mare

În fereastra despre mare

În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.

Iar pescarul trece-n luntre
Şi în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării
Ah! demult un chip i-arată.

"Spre castel vrodată ochii
N-am întors şi totuşi plâng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."

de Mihai Eminescu
 



-------------------------------------------------------------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: La mare
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 24 x 36 inches

Sally Swatland - Briza de vară

Augurii inocenţei

Să vezi Lumea în grăuntele minuscul de nisip
Şi-întregul Paradis locuind o floare,
Strânge-n palma mâinii Infinitul fără chip
Şi Eternitatea în ora trecătoare.
Şi-intregul Paradis locuind o floare.

de William Blake

 


-------------------------------------------------------------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: Briza de vară
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 24 x 36 inches

Vincent van Gogh - Vas cu flori şi trandafiri

Vazele de flori

Ce mâini înfrigurate-au modelat
Argila neagră-a vazelor bizare,
În care mor plăpânzii trandafiri,
Cum mor în noi nervoasele iubiri? -
Argila neagră-a vazelor bizare,
Evocatoarea unei funerare!

Ce mâini înfrigurate le-au turnat,
Dând formei lor senzaţii de femeie:
Cu linii rotunzite ca de pântec,
Cu ondulări de şolduri şi de cântec? -
Dând formei lor senzaţii de femeie
Şi braţelor mişcări de orhideie!

Ce mâini înfrigurate de amant,
În lutul cald al vazelor de flori,
Au îngropat fragmentul vinovat,
Ca un motiv de sete şi păcat? -
În lutul cald al vazelor de flori,
Ce mâini au pus beţie şi flori?

O! Vazele în care mor atâtea flori:
Atâţia crini, şi-atâţia trandafiri,
Atâtea crizanteme despletite,
Şi violete, şi garoafe înnegrite -
O! Vazele sunt urne funerare,
Ca sunetul femeilor bizare.

de Claudia Millian-Minulescu

 




----------------------------------------------------------------------------

"Nu ar trebui să asculţi limba pictorilor ci limba naturii... Simţirea lucrurilor în sinea lor, a realităţii este mai importantă decât simţirea tablourilor."

citat Vincent Van Gogh

----------------------------------------------------------------------------
Pictor: Vincent van Gogh
Titlul: Vas cu flori şi trandafiri
Data:1890; Saint-rémy-de-provence, Franţa
Material: Ulei pe pânză
Tehnică: Post-impresionism
Dimensiuni: 90 x 71 cm
Deţinător:

Date despre pictor:
Vincent Willem van Gogh (pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist[9] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.

James Hart Dyke - Vârful Dent Blanche -

ANIVERSARE CU IZ DE ASCENSIUNE

Singur, privind muntele

Deodată, toate păsările şi-au luat zborul şi au plecat;
Un nor pluteşte leneş pe cerul bleu.
Nu ne săturăm niciodată să ne privim unul pe celălalt–
Singuri amândoi, muntele şi eu.

de Li Bo

 



---------------------------------------------------------------------------------
Prima escaladare a muntelui Dent Blanche -- unul dintre cei mai inalti din Alpi -- a fost reusita in data de 18 iulie 1862, conform Wikipedia.
Dent Blanche se regaseste, mai exact, in lantul muntos Alpii Pennini, in cantonul elvetian Valais. Acesta are o inaltime de 4.357 de metri, ceea ce-l face sa fie unul dintre cei mai inalti munti din Alpi.
In ciuda conditiilor meteo nefavorabile, prima sa escaladare a fost facuta de catre T.S. Kennedy, care a fost insotit de W. Wigram, J. Croz si J. Konig.
---------------------------------------------------------------------------------
Pictor: James Hart Dyke
Titlul: V\rful Dent Blanche -
Data:1890; Saint-rémy-de-provence, Franţa
Material: acrylic, h\rtie, carton
Tehnică:
Dimensiuni: 15x21cm
Deţinător:

Sally Swatland - vara la mare de-a lungul insulei

Unde fugim de acasa?

Marea, o apă folositoare

Marea este şi pentru cei mici, nu numai pentru părinţi şi bunici. Şi la urma urmei, ei nici nu ştiu să se joace ca voi pe plajă, în nisip, în fel şi chip, făcând palate în care, pe furiş, intră scoicile prin acoperiş. Părinţii toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret: ei au venit la mare numai ca să vă încurce. Asa le merge gura: "Ce faci?" "Unde te duci?" "Stai aici!" Mai rău ca la bunicii care s-au făcut mici. Dar acum aţi venit cu mine şi eu, ştiţi, nu fac scandal. O să vă explic marea, val cu val.
Marea este o apă folositoare. Ea se întinde de aici şi până în zare. Se întinde şi mai departe, fireşte, dar marea aia nu se vede şi nu ne priveşte. Vapoarele alunecă pe apă: fâş, fâş, ca la un fel de săniuş. Dar mai bine dacă priveşti, vezi că alunecă pe peşti. Peştii sunt aici mulţi ca iarba. Şi cresc singuri, cum îmi creşte mie barba. Unii dansează, alţii au pene de papagal şi cântă pe lângă Insula de Coral. Prin alte ape, rechinii umblă la ei cu ferăstraie şi, dacă te prind, te taie. Unde este apa mai adâncă înoată nişte peşti urâţi, atât de urâţi, că nici ei între ei nu se mănâncă. Porcul de mare râmă algele pe lângă maluri, de se fac deasupra valuri. Foca este aproape cât luna. N-am o undiţă la-ndemână, că acum aş prinde una. Dar mai bine hai să ne urcăm în barca asta pe care o leagănă valul şi să privim Malul. Ştiţi din poveşti că mările toate au pe fundul lor numai palate. Oamenii au scos cu nişte frânghii palatele din mare, să mai stea şi pe pământ în soare. Priviţi aceste castele, cum curge sarea pe ele... Şi încă nu aţi văzut totul. Cel mai frumos e portul. În port marea scapă printre pescăruşi, ca printr-o plasă. Aici sunt fel de fel de vapoare, cum avem şi noi pe-acasă. Se suie oamenii în ele, îşi aprind ţigarea şi se joacă de-a depărtarea. Farul acesta ce înaltă-i e talia! se vede în toată lumea, până la Mangalia.
Când marea are vreun necaz în familie, fulgeră şi tună. Asta se cheamă "sezon de furtună". Atunci pe plajă nu mai stai, sugând dintr-o rază ultravioletă, ca dintr-un pai. Furtuna trece repede, apare soarele şi noi alergăm către plajă de ne sfârâie picioarele. Ieşim de prin case şi de sub pălării, ca melcii din cochilii. Dar să ştiţi, copii: ce e prea mult strică în viaţă, cum scrie şi pe borcanul de dulŹceaţă. Deci să nu-mi staţi toată ziua în soare, că n-aveţi şapte piei pe spinare. Ci să vă uitaţi cum fac plajă valurile, care aleargă iute şi se întorc pe partea cealaltă după două minute.

de Marin Sorescu
 


-------------------------------------------------------------------------
Pictor: Sally Swatland
Titlul: vara la mare de-a lungul insulei
Ulei pe pânză
Dimensiunea: 24 x 36 inches

Edgar Degas - Dansatoare pe scena

ANIVERSARE CU IZ DE POANTE A LA EDGAR DEGAS

Degas dans desen

aveam
intuiţii empatice
cu Maya Plisetskaya
în costum de in carmin
dansând un bolero despletit
în şuviţe orchestrate pe degete
de nebuloasă cu pulsar
în nucleu

eram
neasemuita lui
iubită impresionistă
dincolo de fantasmele lui Degas
frescă edulcolorată
pe omoplaţi de tablouri
Nu se vede bine de aproape
veniţi aici lângă Gioconda gravidă
cu cel mai androgin zâmbet
posibil

atunci
universul vizibil
era friabil până la quarci;
vulnerabilă până în celule - gândea
şi îmi acoperea claviculele
cu dantelării fractalice
şi săruturi spirale
indivizibile
reale

de Luminita Suse

 



------------------------------------------------------------------------
Ce om mai este şi Degas! Toţi prietenii l-au părăsit; am fost printre ultimii care au trebuit să plece, chiar dacă nu am putut să stau până la sfârşit.

citat din Auguste Renoir

 ------------------------------------------------------------------------
Pictor: Edgar Degas
Titlul Dansatoare pe scena
Titlul original: L'Etoile
Data: 1878
Stilul: Impresionism
Media: pastel
Locatia: Musée d'Orsay, Paris, Franţa

Descriere tablou

“Dansatoare pe scena/Ballet - L’etoille” a lui Edgar Degas reprezinta un frumos pastel pe monotip, o lucrare artistica deosebita, fascinanta si inedita, cu dimensiuni 58 x 42 cm. E una din cele mai cunoscute lucrari ale celebrului pictor francez Degas, o capodopera a picturii impresioniste.
In lucrare se poate remarca priceperea si delicatetea lui Degas in tehnica pastelului. In aceasta lucrare, se poate remarca faptul ca artistul utilizeaza ca baza un monotip peste care dispune culori, repetand acest experiment si cu alte ocazii. Se poate remarca caracterul viu, inedit si veridic al scenei de balet prezentate. Facand referire la aceste aspecte, vom enunta parerea si observatia pertinenta a lui Georges Riviere: “Dupa ce o sa vedeti pastelul lui Degas, nu o sa mai trebuiasca sa mergeti la Opera”. Cu multa usurinta si cu o desavarsita pricepere Degas a reusit, din cateva tuse, sa redea gratia prim-balerinei si atmosfera baletului, precum si spontaneitatea momentului si placerea dansului. Planul principal inversat, cu protagonista adusa intr-un colt si prezentata de sus in jos, transpune privitorul in loja de opera, permitand sa asistam la un viu spectacol.
Cred ca se poate spune ca Degas a reusit sa reproduca, in cadrul unui spatiu redus, vivacitatea si dinamismul dansului, precum si atmosfera magica a baletului. Puteti remarca albul luminos al materialului vaporos si foarte fin al tuunului. De asemenea, puteti remarca cu usurinta ca pielea balerinei contrasteaza cu tusele rapide in galben si rosu prin care sunt zugravite florile ce ii impodobesc parul si costumatia, dar si cu linia inchisa la culoare a panglicii pe care balerina o poarta la gat.
Fara tagada, credem ca se poate afirma ca aceasta pictura este un simbol emblematic al gratiei si poeziei dansului. E o exprimare exprem de romantica, nu-i asa? Acest lucru pesemne a dus la schimbarea numelui initial al pastelului, Scene de balet, la actualul titlu, Dansatoare pe scena, mult mai ilustrativ.
Cu siguranta, opera constituie una din cele patru scene de dans prezentate de artist la expozitia din 1877, unde nu numai ca a fost primita destul de bine de critici, dar a si fost cumparat de Gustave Coillebotte. Dupa aceasta, opera a fost lasata prin testament in anul 1894, iar in prezent se afla in Muzeul d’Orsay din Paris.

Date despre autor

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris – d. 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.