sâmbătă, 27 mai 2017

László Mednyánszky - Vedere din Alpi

* * *

o inimă bate undeva în secret
departe de privirile noastre

(cav)


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: László Mednyánszky
Titlul : Vedere din Alpi
Titlul original:
Data :1900
Stilul: Impresionism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Baronul László Mednyánszky sau Ladislaus Josephus Balthasar Eustachius Mednyanszky (23 aprilie 1852 - 17 aprilie 1919), pictor-filosof, este una dintre cele mai enigmatice figuri din istoria artei maghiare.

Georges Henri Rouault - Jeu de masacre (Slaughter), (Peace, Cabotins, Pitres) - aniversare


ANIVERSAREA PICTORULUI GEORGES HENRI ROUAULT

Măcel

Inghemuiti sub braul acestui damb de crida
Am ascultat o noapte si-o zi, pe vant adus,
Roitul sagetarii, cu zbarnairi de fus,
De-acolo, din campia varoasa si arida.
Un soare fara spite de raze, spre apus,
Parea un ochi cu fiere umplut si cu obida;
O branca innorata lupta sa ni-l inchida.
Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus.
In tranta patimase, in strangerea virila,
S-au framantat oteluri ca aschii de sindrila,
Si lupta geme inca sub aburii lasati.
Iar sus urcand, movila, prin negurile plate,
Morti goi ce-n sfori de sange stau cobza innodati
Se-ntorc la orbul lunii cascand din beregate.

de Ion Barbu


--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Georges Henri Rouault
Titlul: Jeu de masacre (Slaughter), (Peace, Cabotins, Pitres)
Titlul original: Jeu de masacre (Slaughter), (Peace, Cabotins, Pitres)
Data : 1905
Stilul: Expresionism
Mod de realizare: acuarela, guașă, India cerneală și pastel pe hârtie
Dimensiunea: 53 x 67 cm
Unde se gaseste: Centrul Georges Pompidou , Paris
Date despre pictor:
Georges Henri Rouault ( franceză: [ʒɔʁʒ ʁuo] , 27 mai 1871 - 13 februarie 1958) a fost un pictor francez, draft-editor, lucrarile sale sunt adesea asociată cu fauvismul și expresionismul .
Născut la Paris dintr-o familie săracă, micul Georges arată semne de talent la desen, ceea ce îl va face pe tatăl său să -l de la vârsta de 14 ani ucenic la un atelier de pictură pe sticlă. Acest fapt îi va marca întreaga creaţie: nu va uita niciodată desenul precis conturat, în care, bucăţelele de sticlă intens colorate sunt prinse în vergele de plumb pentru a figura vitralii. La maturitate, după ce va trece prin Ecole de Beaux Arts, Rouault va găsi un stil propriu transpunând în culoare – mai ales când va trece la pictura în ulei – metoda învăţată în copilărie: contur puternic, de vopsea neagră, delimitând suprafeţe „glazurate” de culoare aproape pură.
Nu mult timp după aceea începe să frecventeze cursurile serale la Şcoala de Arte Plastice. La 20 de ani, devine student la Ecole des Beaux Arts, la clasa lui Gustave Moreau, unde se va întâlni cu alţi câţiva studenţi care vor deveni faimoşi în anii ce vor urma: Matisse, Marquet, Camoin. Deşi nu îi vor fi colegi, tot în cercul lui Moreau va întâlni alţi tineri pictori: Derain, Vlamink, Duffy. Ei, inspiraţi de colorismul lui Moreau, vor deveni la rândul lor colorişti de valoare, aderând la curentele care apar la începutul secolului 20: simbolism, dar mai ales fovism. Alături de Vlamink, Rouault va fi cel mai viguros fov francez, nepărăsind acest curent toată viaţa. Mai mult decât atât, prin expresionismul social şi religios, el poate fi considerat unul din puţinii „expresionişti” francezi.
Mai ales după 1910, la început în acuarelă şi gravură, Rouault, îşi găseşte temele principale: clownii, femeile prostituate, lumea circului. Are revelaţia că, în dosul grimei lor, paiaţele, clownii, circarii, prostituatele, sunt cumplit de trişti, de singuri, opresaţi de societatea ipocrită care defila cu morala socială şi religioasă. Lucrările lui, ca şi ale înaintaşulu Daumier, sunt o critică la adresa ipocriziei şi mediocrităţii. Simţea că, de fapt, fiecare dintre noi este o „paiaţă”, forţat de către societate să devenim la rândul nostru nişte mediocri ipocriţi.
Aceasta a făcut ca pictura lui să fie respinsă, chiar condamnată – chiar şi de critici pe care îi admira, ca de exemplu Huymans şi Bloy. Era considerată „insultătoare”, „înspăimântătoare”, chiar „vicioasă”. Publicul nu înţelegea că Rouault arăta viciile tocmai pentru a le „arde cu fierul roşu”. Că el avea o imensă milă şi înţelegere faţă de cei pe care îi picta. Că prin culorile lui intense, dar deseori mohorâte, el punea un contrast conştient faţă de luminozitatea sufletelor personajelor lui.
Pe lângă aceste trei teme majore, Rouault a pictat, desigur, şi peisaje, naturi statice – mai ales flori -, în special la maturitate. Dar cea mai profundă şi extinsă temă a fost cea religioasă. Creştin sincer, urăşte Răul cu intensitatea cu care este atras de Bine. Zicea el că la Rai nu se poate ajunge decât trecând prin Iad – şi asta numai păşind alături de Iisus. A pictat numeroase portrete ale lui Iisus, i-a pictat viaţa şi patimile. Chiar şi peisajele lui conţin subiecte biblice. Mai ales după războiul din 1914, a pictat deseori Răstignirea, folosind culori sumbre. În timp, totuşi, a trecut de la paroxism la seninătate, pictând mai ales pe Iisus Înviat, sub ipostaza de Mântuitor, culorile devenind şi ele mult mai luminoase.
Desigur, el s-a recunoscut toată viaţa un „meşteşugar”. S-a întors deseori la vitralii, la pictura pe sticlă, dar şi la gravură. Temele întâlnite în pictură, fie în acuarelă, pastel sau ulei, pot fi întâlnite şi în gravuri şi vitralii.
Seninătatea ultimei perioade de creaţie i-a făcut pe mulţi critici să descopere în pictura lui Rouault bucuria: bucuria de a picta a artistului, bucuria simplă, chiar şi cuprinsă de deznădejde, a personajelor lui şi, aproape egală, bucuria privitorului în faţa lucrărilor sale

Wols - On lui fait une radio - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI ALFRED OTTO WOLFGANG SCHULZE

Civilizaţie

O crâşmă. Radio. Şi muzică
de dans.
Un om, în crâşmă,
lângă radio şi lângă
muzica de dans.
Şi mâinile acelui om,
ce bat în masă
ritmul dansului
şi faţa omului, încremenită,
o faţă albă de ghilotinat.


Mâinile
despărţite
de ceea ce gândeşte omul.

Şi faţa-i albă de ghilotinat.

de Eugen Jebeleanu


-------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: Wols
Titlul:On lui fait une radio
Titlul original: On lui fait une radio
Data : 1939
Stilul: Suprarealism
Mod de realizare:
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
Wols a fost pseudonimul lui Alfred Otto Wolfgang Schulze (27 mai 1913, Berlin - 1 septembrie 1951, Paris ), pictor și fotograf german care lucrat preponderent în Franța. Este considerat un pionier al abstractizării lirice , unul dintre cei mai influenți artiști ai mișcării Tachisme . Este autorul unei cărți despre teoria artei intitulată Aphorismes de Wols .

José Vela Zanetti - Siesta - aniversare



* * *

în arșița verii
mistere luminoase
sub cerul albastru
întins pe snopii auri
stau și asist
la siesta viselor mele


(cav)


----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: José Vela Zanetti
Titlul:Siesta
Titlul original: Siesta
Data :
Stilul:Expresionism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
José Vela Zanetti (27 mai 1913 - 4 ianuarie 1999) a fost pictor și muralist spaniol care a lucrat în Spania, Republica Dominicană și Statele Unite.

José Vela Zanetti - Don Quijote inmortal - aniversare

ANIVERSAREA PICTORULUI JOSE VELA ZANETTI

Aceeaşi vârstă

Am exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile,
am aceeaşi vârstă şi iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeaşi vârstă şi aceeaşi nevoie să cred,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Şi poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa şi pe ele.
Am aceeaşi vârstă ca Don Quijote şi drumul m-aşteaptă
şi în afară de un scutier, de Rosinanta şi de morile sale de vânt
nu-mi mai lipseşte nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.


de Octavian Paler


------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pictor: José Vela Zanetti
Titlul: Don Quijote inmortal
Titlul original: Don Quijote inmortal
Data :
Stilul:Expresionism
Mod de realizare: Ulei pe pînză
Dimensiunea:
Unde se gaseste:
Date despre pictor:
José Vela Zanetti (27 mai 1913 - 4 ianuarie 1999) a fost pictor și muralist spaniol care a lucrat în Spania, Republica Dominicană și Statele Unite.

Dana Nechita - Tufanele la Sumerna

Sa ne iubim ca florile

Sa ne iubim ca florile
in noi insine
Sa crestem pe ramura
vie a cuvintului
Eu sunt
A
petala strigarii,
tu esti
U
friguroasa floare
Sa ne iubim ca florile
in noi insine
ca litere singure
in interiorul cuvintului
O, tu cuvintule
sex si matrice
din care se naste
intreg viitorul
Sa ne iubim ca florile
in noi insine
in voi insiva
in ei insisi,
ca florile, numai ca florile,
florile dalbe,
flori de mar.


de Nichita Stanescu


-------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou : Tufanele la Sumerna
Data : 2014
Dimensiunea : 20 x 30 cm
Media:Ulei pe panza

Dana Nechita - Curtea veche

ZIUA EMIL ISAC

Astept

Aştept mereu şi nu ştiu ce aştept.
Aştept o fată să-mi vie la piept.
Aştept un blestem, ori un cântec aştept,
Şi nu ştiu ce aştept.


Cu ochi aprinşi aştept. Şi tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morţile în mine.
Şi renasc toate vieţile.
Şi tot nu vine.

Aştept, aştept. Şi nu ştiu ce aştept.
Aştept, lumină ori noapte?
Aştept, viaţă ori moarte?
Aştept, aştept. Şi de departe
Mă cheamă ale beznei şoapte...

de Emil Isac


--------------------------------------------------------------------------------
Emil Isac (n. 17 mai 1886, Cluj - d. 25 martie 1954, Cluj) a fost un poet român, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române.
Emil Isac a fost fiul avocatului Aurel Isac (1845–1932) și al soției sale, profesoara de desen, Eliza născută Roșescu (1854–1922).
a studiat la Liceul Piariștilor din Cluj și Liceul Grăniceresc din Năsăud. A urmat cursurile de la Facultatea de Drept și Facultatea de Științe Sociale de la Cluj. A locuit în mare parte din viața sa, în orașul Cluj (mai exact începând cu 1895). A debutat în 1903 cu poezia La umbra plopilor în data de 25 noiembrie, în revista „Familia” apoi a colaborat la „Viața nouă”, „Noua revistă română”, „România muncitoare”, „Cuvântul liber”, „Viața românească”, etc. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără Mama, Ochii tăi albaștri și Pe lângă apa care trece.
Deja de pe vremea studiului la Facultatea de Științe Juridice din Cluj, Emil Isac a făcut cunoștință cu ideile progresiste și umanitariste și s-a atașat cauzei clasei muncitoare.
După moartea sa, în 1954 a fost înființat un muzeu în casa sa din oraș, Muzeul „Emil Isac”, format din trei mari camere, dedicate vieții poetului, tatălui său și lucrărilor sale.
------------------------------------------------------------------------------------
Pictura : Dana Nechita
Nume tablou : Curtea veche
Data : 2013
Dimensiunea :
Media:Ulei pe panza

Gustave Caillebotte - Promenada la Argenteuil

Poem

– Servus, zise Umbra, iacă, te privesc.
Orice faci, într-una stau să te-amăgesc.
Nu-ţi dau strop, nici cale, stau cu tine-ntr-una,
Să-ţi arăt din soare cum se iscă luna.


- Servus, i-am zis Umbrei, nu mă tem de tine.
Soarele şi Luna le-am trecut prin mine.
Ce îmi zici acum? Că-s fruct trecut şi sterp?
De la tine, Umbră, ce să tot aştept?

S-a jucat prin falduri, a tăcut un pic,
Aşteptând s-o caut, să o tot ridic.
Stau. Mă fac că dorm. Tac. Îmi stă în cale,
Umbra ce-am făcut-o. Povârnită-n jale.

– Servus, zice Umbra, stând asupra mea.
– Azi ţi-s slugă, servus, mâine eşti a mea…

de Cristina Tătaru


----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Gustave Caillebotte - Promenada la Argenteuil
Data: 1883
Stilul: Impresionism
Media: ulei, panza
Dimensiunea: 74.4 x 60.3 cm
Colectie privata
Gustave Caillebotte (n. 19 august 1848, Paris – d. 21 februarie 1894, Gennevilliers, Hauts-de-Seine) a fost un pictor francez, membru al mișcării impresioniste, deși stilul său era mai apropiat de realism decât a celorlalți impresioniști.

Gustave Caillebotte - Case la Trouville

Înflorire

Când morţii îşi plănuiesc următoarea naştere,
Cimitirele miros a primăvară.

Vin mai aproape decât visele
călătorindu-⁠se din lumile lor pentru a muri în aceasta.

Dintr-⁠o dată îi observi, trupul ţi se-⁠nfioară
când merg mai departe trecând pe lângă tine,
de parcă ai fi un spectru.

Cupola ta, un cer albastru, cu câţiva nori alburii

sunt o draperie subţire, fără puterea de a te ocroti.
Sunete de clopote şi scoici de mare ţi se-⁠apropie de urechi,
Fiecare respiraţie înseamnă prezenţă.

Primăvara se revelează totul în materie din nou.
Oglinzi sclipitoare atârnă în vânt,
ochii dau pretutindeni în floare.

de Amir Or


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Gustave Caillebotte - Case la Trouville
Data: 1884
Stilul: Impresionism
Media: ulei, panza
Dimensiunea: 74.4 x 60.3 cm
Colectie privata
Gustave Caillebotte (n. 19 august 1848, Paris – d. 21 februarie 1894, Gennevilliers, Hauts-de-Seine) a fost un pictor francez, membru al mișcării impresioniste, deși stilul său era mai apropiat de realism decât a celorlalți impresioniști.

Gustave Caillebotte - Case la Argenteuil

Zic unii

Zic unii că viaţa continuă la o bifurcare;
zic unii – izbândă; alţii întind un semn de egal

între viaţă şi absenţa ei; iar unii zic că viaţa
ne-⁠a fost dată să îi servim pe-⁠aceea a căror viaţă

nu este viaţă. Zic eu: tu.
Şi-⁠aceasta se explică cu uşurinţă: încă o dată noaptea îmbracă

ceea ce se poate vedea. Acasă se aprind lămpile
Iar în lumină nu-⁠i nici o privire
exceptând-⁠o pe cea din oglindă, nimic exceptând ceea ce mă vede pe mine
văzându-⁠l; şi nu aduce aceasta eliberare ci dorinţă, nu moarte

ci viaţă. Iar eu iau din această privire căldura şi
frigul – noaptea
îmbracă totul.

Şi mi-⁠e dor de cel ce mă vede prin pipăit,
Iar eu nu-⁠mi amintesc nimic. Aceasta doar.

de Amir Or


---------------------------------------------------------------------------
Gustave Caillebotte - Case la Argenteuil
Data: 1884
Stilul: Impresionism
Media: ulei, panza
Dimensiunea: 74.4 x 60.3 cm
Colectie privata
Gustave Caillebotte (n. 19 august 1848, Paris – d. 21 februarie 1894, Gennevilliers, Hauts-de-Seine) a fost un pictor francez, membru al mișcării impresioniste, deși stilul său era mai apropiat de realism decât a celorlalți impresioniști.

Ivan Shishkin - Ploaie in padurea de stejar

Şi în grădina suspendată plouă

…Şi în grădina suspendată plouă
Cam de la miezul nopţii până la ceasul unu,
Izbind în frunze
Şi în clopotele florilor, scobindu-le adâncuri sunătoare,
Şi alungând arpegii lente peste iazuri.
Şi întinzând coarde de sunete din streşini până la ferigi…


de Conrad Aiken


------------------------------------------------------------------
Ivan Shishkin - Ploaie in padurea de stejar
Titlul original: Дождь в Дубовом Лесу
Data: 1891
Stilul: Realism
Ivan Ivanovich Shishkin (25.01.1832-20.03.1898) a fost un pictor rus peisagist strâns asociat cu miscarea Peredvizhniki.
Pictor rus, a studiat la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova, urmand apoi cursurile Academiei Imperiale din Saint Petersburg.
A ramas cunoscut ca unul din cei mai mari peisagisti ai tuturor timpurilor, realismul si forta lucrarilor sale fiind aproape de perfectiune.

Carl Larsson - In gradina

Soare de vara


Maret e soarele , imens si orbitor ,
Prin cerurile goale umbla-ncetisor ,
Si-n zilele senine , luminoase ,
Mai des ca ploaia razele-si descoase.


Desi obloanele le coboram spre soare
Pentru a tine odaia in racoare ,
El va afla o crapatura , doua-n care
De aur degetele sa-si strecoare.

In podul de paienjanisuri plin coboara ,
Prin gaura de cheie se strecoara ,
Si printr-un colt de tigla faramata
In grajd el zambetu-si arata.

In vremea asta , fata sa cea plina
Cuprinde tot ce e-n gradina ,
Si-mprastie o calda , lucie privire
Prin iedera ascunsa -n fire.

Prin dealuri si pe-al lor azur afund
Da roata-n cer sclipind , c-un adevar profund ,
Copilul sa il bucure si rozei sa-i dea umbra ,
El , gradinarul lumii astfel se preumbla.

de Robert Louis Stevenson


-----------------------------------------------------------
Carl Larsson - In gradina
Data: 1883; Sweden
Stilul: Impresionism
Media: watercolor, paper
Dimensiunea: 93 x 61 cm
Nationalmuseum, Stockholm, Sweden
Carl Larsson (n. 28 mai 1853, Stockholm – d. 22 ianuarie 1919, Falun) a fost un pictor suedez. Picturile, acuarelele și desenele sale prezintă de obicei secvențe din viața familiei pictorului care avea 8 copii. În operele sale apare frecvent locuința din Sundborn, soția sa Karin cu copiii. Pictorul împreună cu soția lui sunt considerați în Suedia, întemeietorii locuințelor în culori pastel, cu ferestre mari luminoase. Casa lor este azi un muzeu. În Germania Larsson devine cunoscut în 1909 prin cartea „Casa de sub soare".